Era intr-una din acele zile autumnale, lungi, plictisitoare si triste. . .EA a ajuns acasa dupa o zi incarcata, nu se simtea prea bine. . . A mancat, iar apoi s-a pus sa doarma. . .S-a trezit cu o temperatura destul de ridicata si a constat ca are febra. I-a telefonat mamei, care i-a spus ce pastile sa ia , si LUI.
Incercand sa evite pe cat posibil raceala care o cuprinsese, a inceput sa-si rezolve din teme. . .Aiurea. . . Fruntea ii ardea, capul o durea foarte tare, nu se putea concentra absolut deloc. . .A decis sa stea putin in pat, dar parca asa, durerea devenea din ce in ce mai puternica. Se uita in jur, parca totul se invartea neincetat. Dintr-o data, se auzi melodia ei preferata. . . ii suna telefonul. . .era EL. . .”Cum te mai simti?”. . .”La fel de rau, poate chiar mai rau..” . Brusc, chiar in acel moment, s-a intrerupt convorbirea. . .Si se auzi cum batea cineva la usa. . .
Cand deschise usa, vazu un buchet imens de flori, care-i smulsesera un zambet. Ametita, incerca sa afle cine era in spatele buchetului. . . Era chiar EL, cu o sacosa de medicamente intr-o mana, si cu una plina cu dulciuri in cealalta. .
S-au imbratisat foarte tare, apoi EA a baut ceaiul preparat cu mult drag de catre EL. . .Cel putin febra ii scazuse. . .Raceala insa, o insoteste chiar si azi. .
La sfarsitul zilei, cei doi au demonstrat un lucru: atunci cand doi oameni se iubesc, sunt alaturi unul de celalalt si in momentele placute, dar si cand unul din ei are nevoie de sprijin !
poveste relatate de minunata mea prietena, Mihaela Chirac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu