Era o zi friguroasa a inceputului de iarna... O zi de 17 octombrie.
Totul parea obisnuit: trezirea dis-de-dimineata, micul dejun pe fuga, curatenia generala, cumparaturile casnice, rezolvarea diverselor probleme, aruncarea unei priviri pe niste poze dragi ei, gatitul ... toate acestea au solicitat-o atat de tare, incat dintr-o data Ea a ales sa se refugieze intr-o alta lume, cea a viselor, cea in care putea obtine o apropiere de dorintele ei cele mai ascunse si o eliminare a realitatiilor care, uneori, o raneau.
Ratacind pe cararile pline de culoare ale lumii spre care fiecare dintre noi tinde sa o aduca mai aproape de existenta efectiva, aude cum cineva o striga, totusi, spre mirarea ei, nu o cheama spunandu-i numele ci, potrivindu-i un altul. Cunostea tonul vocii, cunostea acel registru de sunete care o faceau sa radieze de fericire. . . si mai stia ca simte ceva aparte pentru El.
Toata ambianta capata o nuanta inchisa. O cuprinde teama si isi strange mainile pe langa corp. Inchide ochii si evoca ultima declaratie ce i-a fost facuta. Simte cum pulsul inimii creste in mod alert, isi face curaj si incepe sa paseasca grabita spre o destinatie care ii era, aparent necunoscuta, dar care o facea sa se apropie cu pasi ce se succed rapid.
Avea un sentiment ciudat: era altcineva, era mult mai increzatoare, isi creease propriile reguli, nu alegea sa se exprime prin vorbe, pentru ca, uneori ele puteau fi inselatoare, ci decisese sa se exprime prin gesturi ... toate acestea erau cerute de iubire, si Ea le respectase. Pe langa aceea afectiune simti un miros dulce, dar in acelas timp proaspat al unor trandafiri de gradina.
Plutea elegant in acea sfera zambitoare, plina de splendoare, parea a fi fericita. Totusi ii lipsea acel ceva care reuseste mereu, sa o faca sa simta cum poate zbura, cum poate sa isi doreasca sa opreasca timpul, cum poate sa o detaseze de tot ce era capabil sa o intristeze.
Incepe sa constientizeze ca simtirea prin care trece o face sa oscileze intre vis si realitate. Alege sa deschida ochii. Ceea ce ea vede era atat de diferit fata de ce exista in acel vis: era lumina in jurul ei, era rece si cel mai important era El, dar in acelasi timp atat de asemanator: erau trandafirii culesi cu atata dragoste...
p.s.[Uneori realitatea este de mii de ori mai frumoasa si mai interesanta decat un formidabil vis, trebuie doar sa ti-o doresti din tot sufletul... de acest lucru mi-am dat seama in treimea de an petrecuta impreuna :)]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu