Statea singura in camera ei luminoasa si privea spre umbra de dupa perdea. In spatelei ei era un obiect in forma de inima agatata printre frunze de un verde ametitor si prin petalele rosii arzatoare ale unui trandafir. S-a ridicat din pat si a deschis fereastra si, odata cu ea si-a deschis si inima. Soarele a inundat incaperea si iubirea i-a inundat inima. Incerca, mai apoi, sa isi rememoreze prima lor intalnire, prima lor imbratisare, prima lor conversatie, primul cuvant rostit, primul zambet, prima strangere de mana.
Cu toate ca perioada desfasurarii lor nu a fost indelungata, mrejele timpului nu si-au pus amprenta asupra inaltatoarelor semnificatii.
Trecea printr-o stare de neliniste gandindu-se la viitor, la departarea ce se va alinia intre ei si isi repeta ca totul are sa fie bine. Asta isi dorea cel mai mult, ca totul sa fie bine, fiind constienti ca sentimentul numit dragoste poate supravietui distantei.
Sa isi gaseasca mereu timp pentru ei, sa se surprinda reciproc, sa se stranga in brate, sa zambeasca unul celuilalt pentru a creea o lume plina de fericire, sa adoarma cu glasul celuilalt in minte, sa mai auda aceea poezie care ei i se parea perfecta, sa asculte o noua poveste in fiecare seara, sa ii multumeasca pentru fiecare moment ce i l-a acordat,desi ar fi putut sa il petreaca altfel, sa ii telefoneze de fiecare data cand ii era dor sa nu ii mai fie dor de El, sa faca compromisuri, sa se sprijine in cele mai delicate momente, sa se piarda in albastrul ochilor lui, sa isi promita ca vor face tot ceea ce le sta in putinta pentru a ramane mereu impreuna.
Stiau ca dragostea lor nu e nici mica, nici mare. E doar dragoste. Nu puteau masura un sentiment asa cum masurau un drum. Au constatat ca in cazul in care incercau sa o masoare, ea se compara cu povestile care le erau atat de cunoascute sau catre care incercau sa tinda si nu vroiau sa stea pe ganduri nici macar o clipa doreau sa mearga pe drumul lor.
Mai mult de atat, dragostea pentr ei nu era o obisnuinta, un angajament sau o datorie. Dragostea este. Fara defintii. Iubeau si nu intrebau prea multe. Iubeau doar.
In plus dragostea nu era dorinta, nu era cunoastere, nu era admiratie. Era o provocare, un foc ce arde fara sa-l putem vedea.
De fiecare data cand stabileau o rutina ea se autoincalca, asta pentru ca in iubire nu exista reguli. Degeaba incercau sa isi controleze inima, sa tina cont de sfaturile celor apropiati, sa respecte anumite tabu-uri, sa fie atenti la fiecare gest, sa aiba un comportament anume pentru ca toate acestea erau fleacuri. Inima este cea care hotaraste si doar ce hotaraste ea este important.
In situatiile nevavorabile unuia dintre ei sau amandurora, ei gaseau ca dragostea umple totul.
Ea nu poate fi dorita, fiindca este un sfarsit in sine.
Ea nu poate insela, pentru ca nu este legata de posesie.
Ea nu poate fi tinuta inchisa, pentru ca este raul si va trece peste ragaz.
Ei bine in acele imprejurari isi dadeau seama ca iubirea e mai presus de toate, ea nu cunoaste ura, cunoaste doar greseli, dar mai ales ca cea adevarata e capabila sa schimbe total viata unei persoane de la o clipa la alta.[...]
Era ciudat insa ei nu aveau nevoie sa discute despre dragoste, fiindca dragostea avea propriul glas si vorbea de la sine. Iubeau pentru ca iubeau, nu exista pentru ei niciun motiv pentru a iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu