Eu intru in joc, dar tu? Esti tu destul de puternic pentru a trece peste?

27.07.10,                   

Casa sufletului ei,                           

Nu cred ca tu stii, dar eu mereu ma gandeam ca vom ramane pentru totdeauna impreuna... mi se parea mie ca suntem perechea care se completa perfect. De cateva zile nu ne-am vorbit si tot imi spun ca este doar o perioada in care nu putem da unul de celalalt, ca nu avem niciun mijloc prin care sa interactionam dar gresesc. Gresesc ... gresesc pentru ca am putea vorbi prin sentimente, prin ganduri prin orice ce nu tine partea fizica, materiala. Nu incetez sa ma mint singura si iar gresesc. Cu siguranta o sa invat din aceasta minciuna, dar peste mult timp.

Trebuie sa vad cum trec peste in momentul de fata pentru ca acum as avea nevoie de tine asa cum fiecare dintre noi are nevoie de aer. Imi promit ca sunt puternica, asa cum tu pareai de fiecare data in fata oricarei probleme. Mereu le lasai sa treaca pe langa tine, erai nepasator.... ce bine ar fi fost daca m-ai fi invatat si pe mine acest lucru,dar ...  ai uitat sa il faci, probabil pentru ca iti placea felul meu de a fi implicata, optimista, luptatoare sau pentru ca ...nu, nu, refuz sa cred cealalta posibilitate ca vroiai sa ma vezi zbatandu-ma singura pana cand imi dadeam seama cat sunt de fragila si sa renunt.

Inca esti atat de aproape de sufeltul meu incat  as vrea sa te mai pastrez al meu macar pentru o zi, o ora, un minut, o secunda. O clipa in care sa imi arati ca nu m-ai uitat ca inca iti sunt draga, ca impartim aceleasi vise, ca suntem cuprinsi de sentimente complementare, ca ne iubim. Cred ca acest lucru mi-l doresc acum. Mi-e frica sa nu ma mint din nou. Stiu ca nu mi-ar fi de ajuns nici doua zile, nici trei , nici o saptamana, nici o luna, nici un an...poate o viata!

Si cine stie, poate in curand o sa imi amintesc de noi ca de un film bun, romantic, aventuros, comic... nu imi vine sa cred ca as putea sa il privesc ca pe o drama, nu! Cel mai corect ar fi sa il numesc un serial cu multe episoade, cu actiuni ce se reiau, altele care sunt unice, altele care socheaza sau care te urca pana in al 12-lea cer, of ... asta era ziua noastra norocoasa. Si stand in fata micului ecran am ajuns in ziua ultimului episod. Se anunta inainte cu ceva vreme sosirea lui, dar ma gandeam ca personajele si regizorul au planuri mai mare, ca nu se lasa asa usor batuti. Oare credeam in zadar? sau inca mai credeam in noi?

Crezi ca inca mai suntem in stare sa punem in aplicare un alt plan, impreuna? asta pentru a continua la bun sfarsit filmul vietii noastre? Eu intru in joc, dar tu? Esti tu  destul de puternic pentru a trece peste?

Astept raspuns, prietene drag!