Mi-aduc aminte fiecare vorba. Vorbea atat de frumos si clar. Din intamplare rostise cateva cuvinte care au lasat-o sa se gandeasca asupra unui fapt. Cu ceva timp in urma isi ajutase un prieten. din motive obiective ea, il rugase la randul ei sa se tina de promisiunea facute in momentul de intr-ajutorare. toate au decurs asa cum ar fi fost normal, pana sa auda acele vorbe. O dureau. Nu pentru ca descoperea ca cei care se numesc prieteni mai ca nu exista, insa pentru faptul ca acea mana de ajutor a plasat-o de partea inculpatilor. acum o vreme intalnise aceeasi ecuatie: ajuta, lasa timpul sa isi joace rolul, astepta, si dorea ca la un moment dat serviciul sa ii fie returnat. parcugea aceleasi etape, doar persoanele se schimbau. desi matematica nu a reprezentat aproape niciodata o dificultate, de data aceasta imposibilitatea rezolvarii acelei operatii matematice o rastalmacea.
cu ce gresea?
ar fi trebuit sa refuze sa isi indrepte privirea spre persoana?
ar fi trebuit sa fie mai indulgenta in ceea ce privea asteptarea?
ar fi trebuit sa se puna in locul Eleonorei care refuza sa pleci din gara in care trenurile nu mai soseu , in care speranta era unica ce mai facea ceasul ale carui limbi stagnau sa porneasca?
ar fi trebuit sa treaca cu vederea?
Ea gresea, insa niciunul dintre cei ce se aflau in tabara adversa nu ii explica unde. Probabil erau cuprinsi de un egoism acerb ce nu le permitea sa incerce o firava empatie. Fapt ce demostreaza ca tragismul umanitatii incepe sa atinga si cele mai unite comunitati.
Sau exista si posibiliatea in care ea nu era vinovata. a vrut sa ajute si a fost judecata, criticata.
Oare niciunul dintre cei care o declara vinovata in ciuda inculpabilitatii nu ii va putea explica?
Cunostea multe tipuri de persoane. Imediat recunostea acel protocol al pluralurilor politicoase si o deranja sa vada atat de multa fatarnicie. suferea, din nou, doar ca, si de data asta pentru cei ce il utilizau. acestia nu stiau sau nu vroiau sa arate ca viata omeneasca se imparte in doua: una care se afla in societate si-n lume si una regasita in afara societatii si mai presus de lume. De fiecare data cand vedea asa ceva simtea cum i se taie respiratia.
Oare merita cineva care abuza nu numai de bunatatea ei ci si de timpul atat de pretios sa mai fie "re-" ajutat?
ce este mai important...
sa fii prietenos sau sa ai prieteni?
sa fii bun sau sa ai bunuri?
sa fii darnic sau sa primesti daruri?
sa fii sau sa ai?
Cunostea ca o parte dintre oameni se conjuga cu verbul "a avea" , cealalta parte se conjuga cu verbul "a fi". Din pacate nu exista un raport egal intre cele doua. in plus existau persoane pentru care "a avea " cantarea mai mult decat "a fi". Ea isi dorea sa rastoare clasamentul , insa exceptiile exista dar raman, totusi, o minoritate. Asa era ea, traia pentru a sti, pentru a afla, nu era robul obiectelor si nici al materiei. Orizontul ei nu era marginit de obiecte ca de un parapet.Nu suferea de incurabila orbie spirituala.
In cele din urma se instala frica de a mai ajuta. nu pentru ca ar putea iesi in pierdere, ci pentru ca ar fi, din nou, criticata. Si-ar fi dorit ca acele persoane sa aiba curajul sa ii spuna in fata ceea ii nemultumea, sa fie curajosi, sa se pretuiasca mai mult, sa apere valoare si sa nu mai incerce sa devina simboluri ale non-valorii.
In timp ce se descarca scriind primeste un sms "nu-mi pasa cum sunt etichetat,atata vreme cat stiu cine sunt!"
Zambeste si primeste acest mesaj drept raspuns la toate framantarile sale. Scapase de raceala oamenilor aparent vindecati. Era fericita pentru ca reconciliase logistikan-ul cu prietenia si intelepciunea. gasise armonia.
fragment din Dorinte, iubire, libertate, energie, inspiratie, revelatie de Ioana Bogdan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu