Astazi, 9 august 2011 o sa adorm cu zambetul pe buze. Nu ca nu as face acest lucru in aproape fiecare seara, insa astazi, pe langa bucuria de a trece cu bine peste cele 24 de ore, sanatoasa, am avut placerea de a ma conversa cu un om frumos, cum il numea Dan Puric. Exceptionale vorbe ce apartin unui alt om frumos.
Nu vreau sa ma abat de la ce vreau sa transmit. Imi rontaia in minte o idee de ceva vreme. Ea ar putea fi tradusa printr-o intrebare: iti poti explica de ce ai uneori asteptari de la niste oameni care la un moment din viata ta au ocupat locul acela special din inima, loc pe care, pur si simplu, nu i-l dai oricui? (in ciuda unor dezamagiri, sa le numesc "personale").
*Tin sa mentionez ca nu sunt o traducatoare excelenta, fapt ce nu ma nemultumeste, ci din contra imi propune mai multa reflectare.
Ofer mereu, fara exceptie, ajutor peroanelor care au nevoie, cu voia lor/ dar de cele mai multe ori fara, fara as da seama, bineinteles.
Daruiesc. cred ca este unul dintre verbele care reusesc sa ma descrie cuprinzator.
Discutand cu acest om frumos, realizez ca : "ii cer orbului sa vada? sa ii ceri sudului sa auda!" Doamne ce mica sunt!Am asteptari prea mari, pe care e posibil sa nu le merit, de la oameni care pot mult prea putin. Le am si sunt ale mele. Cred ca sunt complementare acelui verb de care iti scriam mai devreme: a darui.
As putea sa fiu constienta ca doar atat pot face!? Doar atat pot darui? Nu,lucrurile nu stau deloc asa. NU ma cunosc bine, de aceea stiu ca pot mai mult si mai bine.
As putea sa iti spun ca "nu, nu merci! pot purta o conversatie care sa imi faca bine cu altcineva. Nu cersesc nimic: nici un email, nici o vorba. Daca ea nu vine din suflet nu o vreau. Pastreaza-o. Poate te va ajuta sa te ridici in momentele din afara gloriei!"
... dar nu iti spun, pentru ca asteptarile sunt mai mari! Ma intristeaza ceea ce vad, cand te vad, cat de sus te vezi.
Ai grija! pe ceea ce urci nu sunt scari valoroase.
As putea sa te prind de mana cand te prabusesti, dar... vor fi doar cuvintele carora nu le-ai gasit corespondenta cu ale tale, care vor rasuna.
Poate deja ti se intampla. Raspunde-le! Inca mai sunt in viata!
Numai bine,
Ioana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu